Kosovo e Serbia!

Europa apatridã este pe cale sã mai înfigã un pumnal în spatele trecutului si viitorului prin recunoasterea independentei provinciei Kosovo. Care nu reprezintã pentru poporul sârb un simplu teritoriu; acolo se aflã cele mai pretioase giuvaere ale spiritualitãtii ortodoxe sârbe, acolo pulseazã inima unui trecut glorios. Albanezii au rescris si reinventat istoria pentru a-si justifica uzurparea unui teritoriu care nu le apartine. Kosovo a devenit bârlogul celulelor teroriste UCK, responsabile de uciderea a mii de civili sârbi. Iar capii UCK sunt aceiasi „liderii politici” care au declarat independenta unilaterala a Kosovo. Marele pãcat al sârbilor este cã au pactizat cu regimul comunist din 1945, condus de croatul Tito, care a interzis celor 300.000 de sârbi fugiti la începutul anilor `40 din Kosovo din fata bandelor de asasini albanezi sã se întoarcã pe vetrele lor. În schimb, guvernul comunist a colonizat zeci de mii de albanezi din Albania în sudul Serbiei. Mai târziu, pentru a sparge blocul etnic sârbesc si pentru a-i dispersa pe sârbi, Tito a înfiintat provinciile „autonome” Kosovo si Voivodina. În tot acest timp sârbii nu au protestat preferând sã taca în fata marilor nedreptãti. Practic, sârbii au fost dispusi sã renunte la identitatea lor etnicã în favoarea fatamorganei iugoslave si la religia ortodoxã în dauna fantasmagoriilor marxiste si egalitariste. Identitatea nationalã sârbeascã a continuat sã pulseze în diaspora sau în cercuri izolate, nereprezentate politic. Pretul pe care îl plãtesc acum este enorm. Abia la începutul anilor `90 vecinii nostri au vãzut ce li se pregãteste, dar atunci era deja prea târziu. Toatã tãrile Uniunii Europene si membre NATO au pactizat împotriva Serbiei, orchestrand unul dintre cele mai murdare rãzboaie mediatice de dupã cel de-al doilea rãzboi mondial încoace. Serbia este astãzi încoltitã, santajatã, pusã în fata unui ultimatum nemilos. Clasa politicã vasalã, condusã de un guvern marionetã al Uniunii Europene, nu are forta sã reziste în fata presiunilor. Inconstienta europenilor va duce la crearea unui nou stat musulman în Europa, condus de fosti lideri ai unei gherile teroriste. Dreptul sârbilor de a pãstra Kosovo nu poate fi neapãrat justificat prin tratate politice internationale sau prin deciziile unor comisari sumbri de la Bruxelles. Serbia are dreptul istoric asupra provinciei Kosovo, acest lucru depãsind probabil îngusta capacitate de întelegere a plutocratilor si cleptocratilor care conduc lumea, sfâsiind trupurile unor tãri dupã bunul lor plac. Cu toate cã guvernul de la Belgrad va ceda la un moment dat în fata santajului iar o însemnatã parte a clasei politice sârbe se va împãca cu pierderea provinciei Kosovo, poporul sârb nu trebuie sã o facã! Poporul sârb nu trebuie sã se ralieze unei Europe corcite, turcite, stoarse de energie si identitate, care preferã sã se retragã din fata pericolelor în loc sã le înfrunte si care cedeazã fãrã împotrivire teritorii islamului! Poporul sârb trebuie sã-si pãstreze energia si vitalitatea, speranta si credinta cã va reusi sã elibereze într-o zi Kosovo de sub ocupatia albanezã! Poporul sârb, asemenea majoritãtii popoarelor europene, trebuie sã se debaraseze de clasa politicã parazitarã si apatridã care a adus Europa în pragul extinctiei identitare si spirituale! Doar atunci se vor putea întrezãri, printre ceturile dese si negre, zorii noi ai libertãtii, atât pentru sârbi cât si pentru toti ceilalti europeni! SURSA: Noua Dreapta.