Cum ar fi dacă ai afla că Internetul pe care îţi petreci zilnic timpul nu este decât o mică parte dintr-un întreg mult mai vast şi, în cea mai mare parte, mai întunecat? Cum ar fi dacă ceea ce credeai că ştii despre Internet se dovedeşte a fi doar o mică parte din ceea ce ESTE cu adevărat Internetul? Cum ar fi dacă ţi-aş spune că există un Internet “ascuns”, care cuprinde de câteva sute de ori mai multă informaţie brută decât Internetul “vizibil”? Păi… e adevărat. Există un astfel de Internet.
Informaţiile despre subiect sunt foarte contradictorii şi, în ceea ce mă priveşte, nu toate credibile. Dar o să încerc să fac un rezumat cât mai comprehensibil, după ce m-am aventurat eu însumi în “tenebrele” Internetului. Va reieşi un text destul de lung, cu multe trimiteri la alte siteuri, pentru a nu-l face chiar interminabil. Înainte să mă apuc de scris postul ăsta, am căutat după informaţii şi prin punct ro dar puţinele date existente sunt doar copypasta din engleză, din surse îndoielnice. Aşa că voi încerca să fac puţină lumină.
Internetul ascuns şi/sau Internetul invizibil reprezintă între 80% şi 96% din întregul Internet (depinde de la “sursă” la “sursă” ). Ceea ce ne lasă cu 4%-20% din el “la vedere”. Ce înseamnă “la vedere”? Adică informaţiile respective pot fi căutate şi găsite cu motoarele de căutare. Imaginaţi-vă motoarele de căutare ca nişte pescadoare, care “pescuiesc” în oceanul Internetului. Plasele lor, oricât de mari, nu ajung foarte adânc şi, deşi prind foarte mult “peşte”, nu vor reuşi să-l prindă pe tot. Cea mai mare parte din posibila “pradă” scapă, deoarece se află mult mai adânc decât pot ajunge năvoadele lor. Eric Schmidt, CEO-ul Google, explica de curând că Internetul, în totalitate, este estimat la 5 milioane de terrabytes de informaţie, din care cel mai mare motor de căutare, pescadorul Google, a indexat 200 de terrabytes, adică 0,004%!!
Aşa, odată ce am stabilit că peste 99,9% din informaţia de pe Internet nu ne este la îndemână, să vedem în ce constă ea. O bună parte din aceste informaţii se află pe site-uri care, deşi nu sunt “secrete”, putând intra pe ele dacă le cunoaştem URL-ul, au ales să nu permită “scanarea” de către (sau să nu fie încă incluse în) motoarele de căutare. Sunt siteurile academice, cele cu informaţii militare, siteurile încă prea recente pentru a fi indexate de Google şi un mare Etcetera. Lăsând astea deoparte, rămânem cu o felie destul de mare de informaţie brută care formează “internetul ascuns” şi care nu poate fi găsită nici cu motoarele de căutare, dar nici nu poate fi accesată direct, chiar dacă tastăm în browser adresa URL.
Sunt destul de greu de separat, uneori, termenii de “internet ascuns”, “internet inaccesibil”, “internetul întunecat” sau “internet invizibil” fiecare însemnând altceva, dar eu, în continuare, mă voi referi la informaţia care, dintr-un motiv sau altul, nu este uşor accesibilă în mod tradiţional ca fiind “Internetul invizibil”, iar la informaţiile care sunt imposibil de găsit prin metodele tradiţionale ca fiind “Internetul ascuns”
Ceea ce ne duce la următorul subiect: browserul Tor, “portalul” către adâncurile internetului dar vă sfătuiesc să citiţi şi sfaturile de pe aceeaşi pagină, înainte de a-l folosi. De fapt, este o extensie pentru Mozilla Firefox, presetată pentru a conferi un grad sporit de anonimat userilor înainte de a se aventura în “deep web”. Atenţie, gradul de anonimat nu este unul 100%, aşa că este responsabilitatea voastră cum îl folosiţi. Vi se dă cuţitul, dar voi decideţi dacă-l folosiţi la tăiat pâine sau la înjunghiat semeni.
Asta pentru că, în deep web, ca oriunde unde este combinat anonimatul şi internetul, există şi o mare cantitate de conţinut ilegal, nerecomandat celor cu stomac sensibil şi cu principii morale ferme: pornografie cu minori, site-uri de vânzare-cumpărare de droguri, arme şi sau obiecte furate, site-uri de închirieri asasini, tutoriale despre răpirea copiilor, fotografii şi videouri scabroase, cadavre, torturi şi cam tot ceea ce internetul vizibil a repudiat. Evident, dacă ştii să te fereşti de astfel de grozăvii, poţi găsi şi multă informaţie utilă – inaccesibilă la “etaj” – şi siteuri folositoare. În plus, oferă o bună imagine despre cum arată societatea în care trăim atunci când se eliberează de preceptele şi constrângerile legale şi morale.
Bine, bine, dar dacă numele siteurilor sunt imposibile şi nu există posibilitatea unui motor de căutare, cum ajungem să vedem şi nişte siteuri din Internetul ascuns? Păi, pentru început, puteţi porni de la Wikipedia ascunsă (Hidden Wiki), care este, printre altele, un agregator de siteuri .onion, grupate pe domenii. După ce vă instalaţi Tor şi îl porniţi, vi se vor deschide – ca în pozele ataşate – un panou de control (Vidalia) şi o pagină Firefox cu Tor presetat – vedeţi IP-ul schimbat. Acum mai aveţi nevoie doar de un punct de plecare. Adresa de URL a Hidden Wiki pe care o veţi găsi pe Internet nu mai este valabilă de când Anonymous au atacat serverul, în septembrie anul trecut, încercând să şteargă linkurile către siteurile de pornografie infantilă, dar aici se poate vedea o captură a siteului. Eu am căutat puţin pe Google-ul normal şi am găsit nişte directoare de linkuri. Unul e ăsta: http://dppmfxaacucguzpc.onion/. Aici, la “Reference and core sites” se găsesc şi linkuri noi către Hidden-Wiki.
În plus, pe deep web există variantele “underground” ale oricăror reţele sociale de pe “clear web”: există facebook, twitter, reddit, 4chan. Există mesagerie instant care funcţionează doar pe Tor, există siteuri de unde poţi cumpăra orice, după modelul ebay sau Amazon, doar că în moneda “locului”: bitcoins. Dacă vă “plimbaţi” puţin pe acolo o să găsiţi informaţiile necesare despre ce sunt bitcoins, cum se procură sau cum se pot câştiga şi care e cursul valutar dolari-bitcoins sau euro-bitcoins.
Poţi să-ţi faci blog, fiind disponibile mai multe platforme de blogging. Există chiar şi motoare de căutare specifice. Cum spuneam, cam tot ce poţi face în clear web, dar şi ce nu poţi face aici. Iar anonimatul conferit aici utilizatorilor face din deep web nu doar o unealtă pentru scursurile societăţii, ci şi un instrument util pentru jurnalişti – mai ales cei din ţările cu o puternică cenzură, ca Iran sau China -, care îşi pot astfel proteja mai bine sursele şi identitatea în timpul unor investigaţii.
Acum, să nu credeţi că Internetul ascuns a scăpat de vigilenţa poliţiştilor sau a băieţilor de la Anonymous, de exemplu. De altfel, Anonymous a atacat de mai multe ori Hidden Wiki şi alte siteuri din deep-web care aveau conţinut sau linkuri către conţinut pornografic infantil. În toamna trecută, au depistat chiar 190 de IP-uri reale, în doar 24 de ore, care intrau pe Tor doar pentru pornografie infantilă. Le-au făcut publice şi le-au trimis poliţiei.
Există şi poliţişti şi agenţi sub acoperire, care, chiar dacă nu te pot depista acolo, în timp ce te afli sub anonimat în deep web, îţi întind capcane pentru a te prinde ulterior. Unii nu ezită să se dea drept copii, dispuşi să se dezbrace sau să trimită fotografii pedofililor pentru “bitcoins”. Aşa s-a ajuns anul trecut la arestarea a aproape 200 de pedofili pe deep-web şi la depistarea de către Interpol şi Europol a unei reţele uriaşe, de 70.000 de persoane implicate în pornografia cu minori. Unii spun chiar că deep web-ul ar fi o creaţie a poliţiilor secrete şi a organizaţiilor guvernamentale, pentru a-i prinde la un loc pe cât mai mulţi posibili infractori periculoşi (asasini, pedofili, dealeri de droguri etc.), pe principiile “you gotta leave some blood if you want to catch the sharks” sau “if you want to catch a shark, you have to go deep in the sea”.
Totuşi, în ciuda faptului că Internetul ascuns cuprinde atât de multă informaţie şi este atât de vast, are cu mult mai puţini utilizatori ca Internetul “curat”. Motivele: cantitatea mare de conţinut dincolo de limita legii şi a principiilor morale ale celor mai mulţi, dificultatea în a naviga printre siteurile din deep web fără ajutorul unui motor de căutare gen Google, dar şi lipsa informaţiilor cu privire la această parte nevăzută a Internetului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu