Disparitia rasei albe.

La prima vedere mi-a ieșit un titlu dramatic deși ideea care mă domină este mai mult tristă, așa cum este orice relatare despre o specie aflată pe cale de dispariție. Mi s-a tot transmis să plec capul în pământ când vine vorba de holocaust. Când vine vorba de rasism la adresa culorii galbene, roșii sau negre a pielii rasei umane, când vine vorba de bunăstarea populației europene, când vine vorba de cât de neatent sunt când arunc sticla de plastic pe care tot ei mi-au vândut-o încasând taxe de pe urma mea deși îmi plăcea mult sticla din sticlă, când vine vorba despre țiganii care sunt asupriți conducând numai Mercedes negru precum are și președintele. Aceasta inoculare a unei permanente stări de regret și omniprezentă stare de scuză se regăsește peste tot în Europa dar și în S.U.A. Și m-am întrebat adesea din 2000 până azi ce se întâmplă de fapt? De ce trebuie să se simtă mereu vinovați europenii de rasă albă de ceva? De ce nu am voie să remarc faptul că în fața ochilor mei numai țiganii fac exces de zel în a nu se comporta așa cum m-au învățat pe mine la școală că este civilizat să o faci? De ce sunt eu împotriva minorităților mai înainte să-mi dau seama că aș putea fi? De ce trebuie să-și ceară scuze AZI sute de milioane de oameni de rasă albă pentru fapte comise de niște retardați acum 60 DE ANI? De ce prin astfel de scuze să mă simt vinovat și să-mi asum vina pentru ceva ce nu exista când m-am născut și mai mult, am fost educat să nu tolerez sau să nu fac? Privind mai cu atenție am mai observat ceva. Când puneam piciorul pe peronul gării în Copenhaga în jurul meu erau foarte mulți „localnici” din India, pe peronul gării din Zurich erau foarte mulți „localnici” tipici pentru zona Alpilor din Pakistan iar în sectorul cuprins între Bruxelles și Marsilia întâlnești adesea localnici cu tradiție de Pirinei din Algeria sau Congo. Privind cu aceeași atenție prin Berlin, Drezda sau Dusseldorf observam că au covârșitor de mulți africani, foarte multe farmacii și mai deloc specialiști în IT de tip mediu sau peste. Pentru primii mi s-a explicat că există datorită faptului că poporul german a refuzat în timp să se mai ocupe de treburile murdare (sună foarte nenatural în cazul neamului germanic, mai degrabă cred că i s-a sugerat subversiv) ale orașelor, pentru a doua situație mi s-a spus ca populația Germaniei a îmbătrânit foarte mult și nu prea are moștenitori (același lucru mi s-a explicat și pentru Elveția) și că este grav bolnavă, iar pentru cea de a treia situație mi s-a spus că tinerii locali atâția câți au mai fost „realizați” nu-și mai bat capul cu învățatul (ceea ce contravine cu teoria puternicelor univesități de afară) și că specialiști de tip mediu foarte des utilizați în economie pentru partea de IT nu se mai găseau decât in India. Privind la televizorul care-mi dictează viața chiar și când îl țin pe închis observ că naționalele de fotbal ale Angliei, Franței sau Olandei au peste 60% din componenți în persoana oamenilor cu altă culoare a pielii decât albă și nu-mi dau seama cât de natural este acest fenomen. În S.U.A. fenomenul este de masă deși rămâne incredibil de „silențios”. A se vedea înlocuirea masivă a soldatului Smith, Wilson sau Jameson cu soldatul Gonzales, Morales sau Sanchez. Pe CNN este o adevărată hemoragie de prezentatori „colorați” (nu am dat o nuanță vulgar-tendențioasă adjectivului ci numai am dorit să subliniez intensitatea fenomenului) de stai și te întrebi dacă la scoaterea posturilor la concurs nu cumva tenul de culoare albă este un dezavantaj descalificatoriu sau deținerea prin naștere a unei alte culori de ten este un ”must have” sau un avantaj implicit. Vedetele nu mai pot fi decât Rhiane și Lopeze, culoarea albă a pielii nemaiputând fi văzută nici măcar în corpul de balet din fundal. Cred că oricât de ponderat m-aș strădui să fiu, nu pot să nu remarc anumite fenomene de masă precum faptul că reprezentanții rasei albe nu mai procreează, faptul că emigrarea este plină de piedici pentru oamenii cu ten alb către comunități îmbătrânite de albi dar foarte lină pentru cei cu ten african sau asiatic, faptul că în mod permanent rasei albe i se impun programe de educare și de asumare a vinei pentru porniri rasiale deși nu vreți să știți câte șanse de supraviețuire are un alb în Africa de Est sau în S.U.A. în Harlem. Mai țineți minte faimosul moment în care marocanii, algerienii sau etiopienii din Spania protestau împotriva aducerii la munca de câmp a românilor pe motiv că, citez, „aceștia acceptă plată mai mică pentru aceleași munci?”. Sau să vă dau cazul unei tehniciene IT angajată a Hilton București și solicitată de Hilton Strassbourg pentru detașare pe termen lung, care nu a putut obține viză permanentă mai bine de 5 ani deși România era aproape intrată în U.E.? Asta în timp ce pe gardurile clădirilor centrale din acest oraș stau de pomană având pașaport în regulă, nemuncind și protestând tot timpul cu fustele în cap aidoma țigăncilor de la noi tot felul de musulmance din Algeria. Sau poate n-ați uitat cazul Mailat din Italia care se desfășura în timp ce mafia albaneză introducea noi delicvenți albanezi cu curse regulate de pachebot în peninsula cu formă de cizmă. Pare că în context s-a preferat alterarea populațiilor locale cu rase predominant asiatice sau nord-africane prioritare la obținerea vizei. Mai presus de toate aceste observații personale aș dori să remarc diminuarea dramatică a capacității de producție economică în zonele așa-zis albe. Aproape toate marile mărci impuse în ultimul secol pe piața mondială NU MAI AU FABRICI ÎN Europa SAU S.U.A. capacitățile de producție fiind de mult relocate spre Asia și Polinezia. Coincidența sau nu două importante bastioane ale dezvoltării tehnologice, Taiwan și Hong Kong au fost și ele repatriate deși la un cu totul alt nivel de dezvoltare decât cel la care fuseseră ocupate. Și tot coincidență sau nu, singurele state care au dispărut de pe fața Pământului în perioada de după 1990 sunt în mijlocul Europei, Cehoslovacia sau Iugoslavia, aceasta din urmă fiind decimată chiar dintr-un motiv musulman, deși până azi nimeni nu a răspuns la întrebări pertinente ale tabloidului „The Sun” precum, de când se află Israel și Turcia în Europa și de când există musulmani la mai puțin de 1500 km est de Vatican? Fără a cădea în tentația comentariului voi remarca în rezumat situația rasei albe europene așa cum o văd cu modestele mele cunoștințe intelectuale. Fără urmași naturali, fără o producție economică reală, achiziționând din greu în rate sau leasing produse fabricate în Asia cu bani de la bănci veșnic controlate de puternicul lobby evreiesc din New York și Washington, și obligată să accepte supusă în rândurile sale orice om din Asia sau Africa altfel existând imediat pericolul stâlpului infamiei pe baza acuzei rasiale, și ferindu-se din ce în ce mai acerb de fenomenul violent al străzii manifestat de mafia albanezo-musulmană precum și de cea țigănească pretutindeni protejate de înalți demnitari la ordinul veșnicilor bancheri de peste ocean. Rasa albă se stinge în acest mod pervers ar trebui să întristeze și să atragă atenția întregii planete, nu de alta dar până la proba contrarie, singurul Mozart sau Beethowen a fost dat umanității de această rasă. Nu îndrăznesc aici să combat fenomenul istoric prin care mari civilizații au dispărut pe Terra, ci numai modul tragic și trist pe care ori și l-a ales rasa albă, ori i-a fost destinat.